SOMÁT, -Ă, somați, -te, adj. Căruia i s-a cerut (sub amenințare, cu forme legale etc.) să execute ceva; înștiințat, avertizat, avizat. – V. soma2.SOMAT- v. somato-.SOMÁ2, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (și sub amenințare) să suporte anumite consecințe, să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer.ȘOMÁ, șomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. – Din fr. chômer.A SOMÁ ~éz tranz. (persoane) 1) A obliga prin amenințare; a pune cu forța. ~ să răspundă. 2) jur. A cere avertizând conform legilor în vigoare. ~ un debitor să plătească. /fr. sommerA ȘOMÁ ~éz tranz. A fi șomer. /fr. chômerSOMÁ vb. I. tr.
A cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ♦ A pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. [ fr. sommer].ȘOMÁ vb. I. intr. A nu avea de lucru; a fi șomer. [ fr. chômer].SOMÁ4 vb. tr. a cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ◊ (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. ( fr. sommer)ȘOMÁ vb. intr. a nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. ( fr. chômer)SOMÁ vb. a invita. (Te ~ să-ți vezi de treabă.)SOMÁ vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.somá vb., ind. prez. 1 sg. soméz, 3 sg. și pl. someázășomá vb., ind. prez. 1 sg. șoméz, 3 sg. și pl. șomeáză