SOLVÍT, -Ă, solviți, -te, adj. Dizolvat. – V. solvi.SOLVÍ, solv, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) dizolva. [Prez. ind. și: solvésc] – Din lat. solvere.A SE SOLVÍ pers. 3 se sólvă intranz. A se dezagrega prin dispersarea moleculelor într-o substanță lichidă; a se dizolva. /lat. solvereSOLVÍ vb. IV. tr., refl. A (se) dizolva. [P.i. solv. / lat. solvere].SOLVÍ vb. tr., refl. a (se) dizolva. ( lat. solvere)solví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sólvă / solvéște, imperf. 3 sg. solveá; conj. prez. 3 să sólve / să solveáscăSOLVÍ vb. v. dizolva
.solví vb., ind. prez. 3 sg. și pl. sólvă, imperf. 3 sg. solveá; conj. prez. 3 sg. și pl. sólve