SOLUȚIONÁT, -Ă, soluționați, -te, adj. 1. Pentru care s-a găsit o soluție (convenabilă); rezolvat (1). 2. (Despre controverse, litigii, conflicte) Căruia i s-a pus capăt; rezolvat (2). [Pr.: -ți-o-] – V. soluționa.
soluționát adj. m. (sil. -ți-o-), pl. soluționáți; f. sg. soluționátă, pl. soluționáte
SOLUȚIONÁ, soluționéz, vb. I. Tranz. A găsi, a da o soluție (2); a dezlega, a rezolva. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. solutionner.
A SOLUȚIONÁ ~éz tranz. (probleme) A examina amănunțit, oferind o soluție; a dezlega; a rezolva; a delibera; a tranșa. /fr. solutionner
SOLUȚIONÁ vb. I. tr. A da o soluție; a dezlega, a rezolva (o problemă, o chestiune). [Pron. -ți-o-. / fr. solutionner].
SOLUȚIONÁ vb. tr. 1. a da o soluție; a dezlega, a rezolva o problemă dificilă. 2. a pregăti o soluție de ebonită care se pune pe un metal, pentru a se realiza aderența acestuia cu cauciucul. ( fr. solutionner)
SOLUȚIONÁ vb. 1. v. lămuri. 2. a clarifica, a rezolva. (A ~ un litigiu.)
soluționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. soluționéz, 3 sg. și pl. soluționeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. soluționéze