SOLONCEÁC s. n. (Geol.) Sol salin de suprafață cu conținut ridicat de săruri. – Din rus. solonceak.solonceác s. n. (sil. –ceac), pl. solonceácuriSOLONCEÁC ~uri n. 1) Sol bogat în săruri solubile, cu o fertilitate foarte scăzută, din zonele de stepă, semipustiuri și pustiuri. 2) Adâncitură (fund de apă stătătoare secată) acoperită cu un strat de sare. /rus. solonțak