solíre, solíri, s.f. (înv.) acțiunea de a prezenta solia; mijlocire, intervenție.
SOLÍ, solésc, vb. IV. Intranz. (Înv., rar) A comunica cuiva ceva printr-un sol². – Din sol².
A SOLÍ ~ésc intranz. înv. A da de știre prin soli. /Din sol
SOLI- v. solo-.
SOLI- elem. „unic, singular”. ( fr. soli-, cf. lat. solus)
SOLÍ vb. v. anunța, cere, comunica, solicita, transmite, vesti.
solí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. solésc, imperf. 3 sg. soleá; conj. prez. 3 sg. și pl. soleáscă
VAE SOLI! (lat.) vai de cel singur! – „Eclesiastul”, 4, 10.