SMIORCĂIÁLĂ, smiorcăieli, s. f. Smiorcăit1. [Pr.: -că-ia-] – Smiorcăi + suf.
-eală.SMIORCĂIÁLĂ s. v. scâncet.smiorcăiálă s. f., g.-d. art. smiorcăiélii; pl. smiorcăiéliSMIORCĂIÁLĂ, smiorcăieli, s. f. Smiorcăit1. [Pr.: -că-ia-] – Smiorcăi + suf.
-eală.SMIORCĂIÁLĂ s. v. scâncet.smiorcăiálă s. f., g.-d. art. smiorcăiélii; pl. smiorcăiéliThis website uses cookies.