SLUGĂRNICÍRE, slugărniciri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a slugărnici și rezultatul ei. – V. slugărnici.slugărnicíre s. f., g.-d. art. slugărnicírii; pl. slugărnicíriSLUGĂRNICÍ, slugărnicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A slugări. – Din slugarnic.A SLUGĂRNICÍ ~ésc 1. intranz. 1) A munci ca slugă (la un stăpân); a fi slugă; a argăți. 2) A fi slugarnic; a manifesta slugărnicie. 2.
tranz. (persoane) 1) A servi în mod slugarnic, îndeplinind orice dorință. 2) A servi în calitate de slugă; a argăți. /Din slugarnicSLUGĂRNICÍ vb. v. slugări.SLUGĂRNICÍ vb. v. servi, sluji.slugărnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugărnicésc, imperf. 3 sg. slugărniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. slugărniceáscă