SLOVENÍRE, sloveniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a sloveni și rezultatul ei; silabisire. – V. sloveni.SLOVENÍRE s. v. silabisire, silabisit.sloveníre, sloveníri, s.f. (înv.) 1. citire literă cu literă, silabisire. 2. silabă. 3. (reg.; în forma: slomnire) îngăimare. 4. (reg.; în forma: slomnire) apariție treptată; mijire.sloveníre s. f., g.-d. art. slonenírii; pl. sloveníriSLOVENÍ, slovenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. – Cf. slomni.SLOVENÍ vb. v. bucheri, silabisi.slovení, slovenésc, vb. IV (înv.) 1. a citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. 2.
(reg.; în forma: slomni) a îngăima; a șopti. 3. (reg.) a încerca să învețe; a începe să priceapă. 4. (reg.; despre melodii, cântece etc.) a încerca să descifreze sau să deprindă. 5. (refl.; reg.; în forma: slomni) a se zvoni, a se anunța. 6. (fig.; reg.; despre lumină, culori, în forma: slomni) a apărea treptat; a miji; a se distinge cu greutate. 7. a bănui; a dibui.slovení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slovenésc, imperf. 3 sg. sloveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. sloveneáscă