SINTÁCTIC, -Ă, sintactici, -ce, adj. 1. Care se referă la sintaxă, privitor la sintaxă, de sintaxă. 2. (Substantivat, f.; în sintagma) Sintactică poetică = sintaxă poetică, v. sintaxă. – Din ngr. sintaktikós, fr. syntactique.SINTÁCTIC, -Ă adj. Referitor la sintaxă; sintaxic. [Cf. fr. syntactique, gr. syntaktikos
].SINTÁCTIC, -Ă I. adj. referitor la sintaxă. II. s. f. sintaxă (2). ( fr. syntactique, gr. syntaktikos)sintáctic adj. m., pl. sintáctici; f. sg. sintáctică, pl. sintácticeSINTÁCTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de sintaxă; propriu sintaxei. Analiză ~că. /ngr. sintaktikós, fr. syntactique, germ. sintaktisch, Syntaktik