SINGULARIZÁRE s. f. Faptul de a se singulariza. – V. singulariza.
SINGULARIZÁRE s.f. Faptul de a (se) singulariza. [ singulariza].
SINGULARIZÁRE s. v. individualizare.
singularizáre s. f., g.-d. art. singularizării; pl. singularizări
SINGULARIZÁ, singularizez, vb. I. Tranz. și refl. A scoate sau a ieși în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge printr-o trăsătură puțin obișnuită, ieșită din comun. – Din fr. singulariser.
A SE SINGULARIZÁ mă ~éz intranz. A deveni singular (unic în felul său); a căpăta caracter singular, trăsături strict individuale; a se individualiza; a se particulariza. /fr. singulariser
A SINGULARIZÁ ~éz tranz. A face să se singularizeze; a individualiza; a particulariza. /fr. singulariser
SINGULARIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) pune, a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge. [Cf. fr. singulariser].
SINGULARIZÁ vb. tr., refl. a (se) evidenția; a (se) deosebi, a (se) distinge. ( fr. singulariser)
SINGULARIZÁ vb. 1. v. individualiza. 2. v. remarca.
singularizá vb., ind. prez. 1 sg. singularizéz, 3 sg. și pl. singularizeáză