X

SINELUI

SINELUÍ, sineluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța cu sinălăul părul de pe pieile tăbăcite ale animalelor. – Din magh. szinelni

sineluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sineluiésc, imperf. 3 sg. sineluiá;
conj. prez. 3 sg. și pl. sineluiáscă
Povestitor:
Related Post

This website uses cookies.