SINCRONIZÁRE, sincronizări, s. f. Acțiunea de a sincroniza și rezultatul ei. – V. sincroniza.SINCRONIZÁRE s.f. Acțiunea de a sincroniza și rezultatul ei; (cinem.) potrivire a jocului actorilor de pe peliculă cu vorbirea lor. [ sincroniza].sincronizáre s. f., g.-d. art. sincronizării; pl. sincronizăriSINCRONIZÁ, sincronizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe acțiuni, fapte sau evenimente, fenomene etc. să se petreacă în același timp. ♦ A efectua operațiile necesare pentru ca o mașină sincronă să fie adusă în stare de a funcționa în paralel cu o rețea electrică de curent alternativ. ♦ A realiza într-un film concordanța dintre imagine și sunet; a efectua montarea sincronă a benzii de imagine cu banda de sunet corespunzătoare. – Din fr. synchroniser.
A SINCRONIZÁ ~éz tranz. (fenomene, procese, mecanisme etc.) A face să fie sincronic; a face să se producă sau să funcționeze în același timp. /fr. synchroniserSINCRONIZÁ vb. I. tr. A face sincrone (două sau mai multe mișcări, fenomene etc.), a face să fie executat în același timp. ♦ A realiza sincronismul fenomenelor periodice. ♦ A face să se potrivească într-un film partea sonoră cu imaginea. [Cf. fr. synchroniser].SINCRONIZÁ vb. tr. a face sincrone. ◊ a realiza într-un film concordanța dintre imagine și sunet; a efectua montarea sincronă a benzii de imagine cu cea de sunet corespunzătoare. ( fr. synchroniser)sincronizá vb., ind. prez. 1 sg. sincronizéz, 3 sg. și pl. sincronizeáză