SIMBIÓTICĂ s.f. Arta de a asocia oamenii pentru a constitui, cultiva și conserva între ei viața de societate. [Gen. -cii. / cf. gr. syn – împreună, bios – viață].SIMBIÓTIC, -Ă, simbiotici, -ce, adj. Care se referă la simbioză sau la simbioți, privitor la simbioză sau la simbioți; care trăiește în simbioză, caracterizat prin simbioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. symbiotique.SIMBIÓTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de simbioză; propriu simbiozei. /fr. symbiotique
SIMBIÓTIC, -Ă adj. Care trăiește în simbioză; simbiotrof. [Pron. -bi-o-. / fr. symbiotique].SIMBIÓTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la simbioză. 2. care trăiește în simbioză. II. s. f. arta de a asocia oamenii pentru a constitui, cultiva și conserva între ei viața de societate. ( fr. symbiotique)simbiótic adj. m. (sil. -bi-o-), pl. simbiótici; f. sg. simbiótică, pl. simbiótice