SILUÍT, -Ă, siluiți, -te, adj. Forțat, silit, violentat. – V. silui.
SILUÍT adj. necinstit, violat. (Femeie ~.)
SILUÍ, siluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Astăzi rar) A uza de forță față de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. Spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. Fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. – Din sl. silovati „a provoca”.
A SILUÍ ~ésc tranz. 1)(persoane) A determina prin forță; a pune să facă contrar propriei voințe; a constrânge. 2) (persoane de s*x feminin) A supune actului s*xual prin violență; a necinsti; a batjocori; a viola. 3) fig. (norme, legi etc.) A aplica într-un mod denaturat; a viola. /sl. silovati
SILUÍ vb. a batjocori, a necinsti, a viola, (Transilv.) a căzni, (înv.) a rușina, a sili, a spurca, (țig.) a pângări. (A ~ o femeie.)
SILUÍ vb. v. altera, constrânge, contraface, deforma, denatura, escamota, face, falsifica, forța, încălca, măslui, mistifica, nesocoti, obliga, răstălmăci, sili.
siluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. siluiésc, imperf. 3 sg. siluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. siluiáscă