SILABISÍ, silabisésc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe; p. ext. a pronunța sau a citi rar; a bucheri. ♦ Fig. A descifra cu greutate o inscripție, un text etc. – Din ngr. sillavizo (după silabă).
SILABISÍ vb. a bucheri, (înv.) a buchirisi, a silabi, a slomni, a sloveni. (A ~ un text.)
silabisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silabisésc, imperf. 3 sg. silabiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. silabiseáscă
A SILABISÍ ~ésc tranz. A citi cu greu, pronunțând pe litere sau pe silabe; a bucheri. /ngr. sillávisa