SIFONA

SIFONA

SIFONÁ, sifonéz, vb. I. Tranz. 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului (1). 2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului (1). 3. A acidula un lichid cu bioxid de carbon. – Din fr. siphonner.
SIFONÁ vb. I. tr. 1. A transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon mai jos decât restul conductei. [ fr. siphonner].
SIFONÁ vb. tr. 1. a transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon1 (1). 2. a trece o conductă pe sub un obstacol care are nivelul mai jos decât restul conductei. ( fr. siphonner)
sifoná vb., ind. prez. 1 sg. sifonéz, 3 sg. și pl. sifoneáză
ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner.
A SE ȘIFONÁ mă ~éz intranz. 1) (despre țesături, îmbrăcăminte etc.) A-și pierde netezimea și forma; a se boți; a se mototoli. 2) fam. (despre persoane) A deveni ursuz ca urmare a acțiunilor sau a vorbelor usturătoare ale cuiva; a se bosumfla; a se îmbufna; a se oțări. /fr. chiffonner
A SIFONÁ ~éz tranz. rar (lichide) A trece într-un alt recipient cu ajutorul unui sifon. /Din sifon
A ȘIFONÁ ~éz tranz. A face să se șifoneze. /fr. chiffonner
ȘIFONÁ vb. I. tr., refl. A (se) cocoloși, a (se) mototoli. ♦ tr., refl. A jigni (pe cineva) prin vorbe sau prin fapte. ♦ refl. (Fam.) A se supăra, a se simți jignit. [ fr. chiffonner].
ȘIFONÁ vb. tr., refl. 1. a (se) cocoloși, a (se) mototoli. 2. (fam.) a (se) supăra, a (se) simți jignit. ( fr. chiffonner)
ȘIFONÁ vb. a (se) boți, a (se) mototoli, (rar) a (se) cocoloși, (reg.) a (se) golomozi, a (se) mozoli, a (se) târnosi. (I s-au ~ pantalonii.)
ȘIFONÁ vb. v. ofensa, supăra.
A șifona ≠ a călca
șifoná vb., ind. prez. 1 sg. șifonéz, 3 sg. și pl. șifoneáză