SFRIJÍ, sfrijésc, vb. IV. Refl. A-și pierde vlaga; a deveni zbârcit, uscat; a slăbi, a se usca, a se jigări. – Et. nec.SFRIJÍ vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se zgârci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se târcăvi. (Planta s-a ~.)
SFRIJÍ vb. v. slăbi.sfrijí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfrijésc, imperf. 3 sg. sfrijeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfrijeáscăA SE SFRIJÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A-și pierde vlaga, zbârcindu-se. 2) (despre ființe) A slăbi foarte tare; a se jigări. /Orig. nec.