SFAROGÍ, sfarogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se face sfarog, a se scoroji. – Din sfarog.
SFAROGÍ vb. v. scoroji.
sfarogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfarogésc, imperf. 3 sg. sfarogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfarogeáscă
A SE SFAROGÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre plante, obiecte etc.) A se preface în sfarog. 2) fig. A-și pierde vigoarea fizică. /Din sfarog