SFÂRCÂÍRE, sfârcâiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a sfârcâi și rezultatul ei. – V. sfârcâi.sfârcâíre s. f., g.-d. art. sfârcâírii; pl. sfârcâíriSFÂRCÂÍ, sfấrcâi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A trece cu putere (și cu zgomot) aerul pe nas; a smârcâi, a smiorcăi. – Cf.
smârcâi.SFÂRCÂÍ vb. v. biciui, priza, smiorcăi, șfichiui, trage.sfârcâí vb., ind. prez. 1 sg. sfârcâi/sfârcâiésc, imperf. 3 sg. sfârcâiá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfârcâie/sfârcâiáscă