SFACÉL, sfacele, s. n. (Med.) Porțiune de țesut mortificat care se detașează de țesuturile sănătoase învecinate și se elimină. – Din fr. sphacèle.
SFACÉL s.n. (Med.) Fragment de țesut necrozat în curs de liză purulentă. [ fr. sphacèle, cf. gr. sphakelos – cangrenă].
SFACÉL s. n. 1. cangrenă uscată în leziunile traumatice întinse sau în organele care degenerează prin ischemie. 2. boală a trunchiului sau a ramurilor arborilor care produce uscarea acestora. ( fr. sphacèle)
sfacél s. n., pl. sfacéle