SERHÁT, serhaturi, s. n. (Înv.) Cetate turcească la granița țărilor românești. – Din tc. serhat.serhát (-turi), s. n. – Fortificație de frontieră. Tc. (per., arab.) serhadd (Șeineanu, III, 108). Sec.
XVIII, înv. – Der. serhatliu, s. m. (ostaș la frontieră), din tc. serhadli.serhát s. n., pl. serháturiSERHÁT ~uri n. înv. Cetate turcească de la granița cu Principatele dunărene. /turc. serhat