SEPULTÚRĂ, sepulturi, s. f. (Rar) Loc de înmormântare; mormânt. – Din fr. sépulture, lat. sepultura.
SEPULTÚRĂ s.f. (Franțuzism) Loc de înmormântare; mormânt. [ fr. sépulture].
SEPULTÚRĂ s. f. loc de înmormântare; mormânt. ( fr. sépulture, lat. sepultura)
SEPULTÚRĂ s. v. groapă, îngropare, îngro-pat, înhumare, înmormântare, mormânt.
sepultúră s. f., g.-d. art. sepultúrii; pl. sepultúri