SEMNIFICÁT, semnificate, s. n. (Lingv.) Concept, conținut, sens al unui cuvânt. – Din fr. signifié (după semn, semnifica).
SEMNIFICÁT m. Conținut semantic al semnului lingvistic. /fr. signifié
SEMNIFICÁT s.m. Conceptul purtat de un semn (mai ales de un semn lingvistic); elementul conceptual (al semnului lingvistic); denotat. [După fr. signifié].
SEMNIFICÁT s. m. conținut semantic, semnificația semnului lingvistic; denotat. (după fr. signifié)
semnificát s. n.
SEMNIFICÁ, pers. 3 semnífică, vb. I. Intranz. și tranz. A avea înțelesul de…, a însemna. – Din fr. signifier, lat. significare (după semn).
A SEMNIFICÁ pers. 3 semnífică intranz. A fi dotat cu o anumită semnificație; a însemna. /fr. signifier
SEMNIFICÁ vb. I. tr. A însemna, a avea înțelesul de…; a avea o semnificație. [P.i. 3,6 -că. / lat. significare, cf. fr. signifier, după semn].
SEMNIFICÁ vb. tr. a avea înțelesul de…; a însemna. (după fr. signifier, lat., it. significare)
SEMNIFICÁ vb. 1. a închipui, a înfățișa, a reprezenta, a simboliza. (Aceste romburi ~ …) 2. a însemna, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 3. a fi, a însemna. (Ce ~ când visezi un porumbel?) 4. a ilustra, a însemna, a marca, a reprezenta. (Acest roman ~ o dată importantă în literatură.)
SEMNIFICÁ vb. v. notifica.
semnificá vb., ind. prez. 1 sg. semnífic, 3 sg. și pl. semnífică; conj. prez. 3 sg. și pl. semnífice