SEMNÁT s. n. Semnare. – V. semna.SEMNÁT s.n. Semnare. [ semna].SEMNÁT s. n. semnare. ( semna)SEMNÁT adj. iscălit, subscris, (înv.) subsemnat. (Act ~.)SEMNÁT adj. v. scris.semnát s. n.SEMNÁ, semnez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) iscăli pentru confirmare, a certifica punând o iscălitură. – Din fr. signer (după semn).A SEMNÁ ~éz 1. tranz. (acte, articole, cereri, scrisori etc.) A adeveri prin iscălitură; a iscăli. 2. intranz. A-și scrie numele cu propria mână sub text; a-și pune iscălitura pe un act oficial; a iscăli. /Din semnSEMNÁ vb. I. tr., intr., refl. A (se) iscăli. [Cf. fr. signer
, după semn].SEMNÁ vb. tr., intr., refl. a (se) iscăli. (după fr. signer)SEMNÁ vb. 1. a iscăli, a subscrie, (rar) a subsemna, (înv.) a subiscăli. (A ~ un act, o scrisoare.) 2. a se iscăli, (pop.) a se scrie. (Te rog să te ~ aici.) 3. a încheia. (Am aflat că părțile au ~ convenția.)SEMNÁ vb. v. arăta, bate, circumscrie, consemna, cresta, delimita, demarca, hotărnici, indica, înfiera, înregistra, înscrie, însemna, limita, marca, mărgini, nota, preciza, reprezenta, scrie, scrijeli, simboliza, spune, trece, zgâria.semná vb., ind. prez. 1 sg. semnéz, 3 sg. și pl. semneáză