SEGMENTÁRE, segmentări, s. f. 1. Faptul de a segmenta. ♦ Diviziune a celulei-ou sau a zigotului în celule din ce în ce mai mici, care se asociază între ele și formează foițele embrionare; segmentație. 2. (Fon.) Operație de izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul lui auditiv, eliminându-se astfel influența contextului. – V. segmenta.
SEGMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) segmenta și rezultatul ei; segmentație. ♦ Fragmentarea corpului unor animale, a unor organe în bucăți. ♦ Procesul de fracționare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. [ segmenta].
SEGMENTÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) segmenta; segmentație. 2. (biol.) fragmentare a corpului unor animale, a unor organe în bucăți. 3. proces de fracționare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. 4. (lingv.) izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul auditiv, în afara contextului. ( segmenta)
SEGMENTÁRE s. 1. (BIOL.) segmentație. (~ oului fecundat.) 2. (BIOL.) metamerie, segmentație. (~ea viermilor anelizi.) 3. v. împărțire.
segmentáre s. f., g.-d. art. segmentării; pl. segmentări
SEGMENTÁ, segmentéz, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia în segmente. – Din fr. segmenter.
A SEGMENTÁ ~éz tranz. (obiecte integrale) A împărți în segmente. /fr. segmenter
SEGMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care constă din segmente. Organ ~. /fr. segmentaire
SEGMENTÁ vb. I. tr. A tăia, a împărți în segmente. ♦ refl. (Despre organe, organisme) A se fracționa în segmente. [Cf. fr. segmenter].
SEGMENTÁR, -Ă adj. Compus, provenit din segmente, din frânturi. [Cf. fr. segmentaire].
SEGMENTÁ vb. I. tr. a tăia, a împărți în segmente. II. refl. (despre organe, organisme) a se fracționa în segmente. ( fr. segmenter)
SEGMENTÁR, -Ă adj. compus, provenit din segmente. ( fr. segmentaire)
SEGMENTÁ vb. a diviza, a fragmenta, a împărți. (A ~ o frază în propoziții.)
segmentá vb., ind. prez. 1 sg. segmentéz, 3 sg. și pl. segmenteáză
segmentár adj. m., pl. segmentári; f. sg. segmentáră, pl. segmentáre