SECULARIZÁRE, secularizări, s. f. Acțiunea de a seculariza. – V. seculariza.
SECULARIZÁRE s.f. Acțiunea de a seculariza și rezultatul ei; laicizare. [ seculariza].
SECULARIZÁRE s. (înv.) secularizație. (~ averilor mănăstirești.)
secularizáre s. f., g.-d. art. secularizării; pl. secularizări
SECULARIZÁ, secularizéz, vb. I. Tranz. A trece în patrimoniul statului (în schimbul unei despăgubiri) un bun aparținând bisericii sau mănăstirii. – Din fr. séculariser.
A SECULARIZÁ ~éz tranz. (bunuri bisericești sau mănăstirești) A trece în proprietatea statului; a etatiza. /fr. seculariser
SECULARIZÁ vb. I. tr. A trece cu forme legale averile bisericești și mănăstirești în proprietatea statului; a reda vieții laice ceea ce aparține bisericii. [ fr. séculariser].
SECULARIZÁ vb. tr. 1. a scoate din proprietatea sau competența bisericii bunuri, domenii de activitate sau valori culturale, trecându-le în patrimoniul statului. 2. a reda vieții laice persoane care au aparținut vieții ecleziastice. ( fr. séculariser)
secularizá vb., ind. prez. 1 sg. secularizéz, 3 sg. și pl. secularizeáză