secărí, secărésc, vb. IV (reg.; despre lanurile de grâu) 1. a curăța, prin tăiere sau prin smulgere, de secara crescută printre firele de grâu; a secărăți. 2. a umple de secară, a face pestriț cu secară.
SECÁRE, secări, s. f. Acțiunea de a seca și rezultatul ei. Secarea mlaștinilor. – V. seca.
SECÁRE s. 1. uscare. (~ pârâului.) 2. v. asanare.
secáre s. f., g.-d. art. secării; pl. secări