SECANT

SECANT

SECÁNT, -Ă, secanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte, curbe) Care întretaie o linie, un plan. ◊ Plan secant = plan care intersectează una sau mai multe suprafețe. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care intersectează în două puncte un cerc sau o curbă sau care intersectează una ori mai multe drepte sau plane. 2. S. f. Funcție trigonometrică care, înmulțită cu funcția cosinus, este egală cu funcția unitate. – Din fr. sécant.
SECÁNT, -Ă adj. (Despre o dreaptă sau un plan) Care taie alte drepte, un cerc etc. [ fr. sécant].
SECÁNT, -Ă I. adj. (despre o dreaptă, un plan) care taie alte drepte, un cerc etc. II. s. f. 1. dreaptă care intersectează un cerc sau o curbă în cel puțin două puncte. 2. funcția trigonometrică a unui unghi ascuțit într-un triunghi dreptunghic, raportul dintre ipotenuza și cateta alăturate unghiului. ( fr. sécant)
secánt adj. n., pl. secánte; f. sg. secántă, pl. secánte
SECÁNT ~tă (~ți, ~te) (despre drepte, curbe) Care întretaie o dreaptă sau un plan. ◊ Plan ~ plan care intersectează una sau mai multe suprafețe. /fr. secant, germ. Sekante
SECÁNTĂ ~e f. 1) Linie dreaptă care intersectează o linie curbă în două (sau mai multe) puncte. 2) mat. Funcție trigonometrică a unghiului într-un triunghi dreptunghic. /fr. sécant, germ. Sekante
SECÁNTĂ s.f. 1. Dreaptă care intersectează o curbă în cel puțin două puncte. 2. Funcția trigonometrică a unghiului într-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul ipotenuzei față de cateta care aparține unghiului dat. [ fr. sécante, cf. lat. secans secare – a tăia].
SECÁNTĂ, secante, s. f. 1. Dreaptă care întretaie o curbă sau un cerc în cel puțin două puncte. 2. Funcție trigonometrică a unui unghi dintr-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul ipotenuzei față de cateta care aparține unghiului dat2. – Fr. sécante (lat. lit. secans, -ntis).
SECÁNTĂ s. (MAT.) transversală.