SCURTÍME, scurtimi, s. f. Însușirea de a fi scurt. – Scurt + suf. -ime.SCURTÍME s. 1. micime. (~ textului.)
2. v. concizie. 3. micime, (înv.) scurtare. (~ vieții umane.)scurtíme s. f., g.-d. art. scurtímii; pl. scurtímiSCURTÍME, scurtimi, s. f. Însușirea de a fi scurt. – Scurt + suf. -ime.SCURTÍME s. 1. micime. (~ textului.)
2. v. concizie. 3. micime, (înv.) scurtare. (~ vieții umane.)scurtíme s. f., g.-d. art. scurtímii; pl. scurtímiThis website uses cookies.