SCÚFĂ, scufe, s. f. Scufie. – Din ngr. skúfos.SCÚFĂ s. v. tichie.SCÚFĂ s. v. bonetă, bonețică, scufie, scu-fiță.scúfă (-fe), s. f. – Bonetă, tichie. Ngr. σϰοῦφος (Candrea). – Der. scufie (mr. scufie), s. f. (scufă), din ngr. σϰούφια (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 697; Gáldi 249), cf. alb. skufië, tc. iskufie și REW 2024. Este dubletul lui coif.
scúfă s. f., g.-d. art. scúfei; pl. scúfe