SCRÂNTEÁLĂ, scrânteli, s. f. 1. Scrântitură. 2. Fig. Tulburare a minții: nebunie, țicneală. – Scrânti + suf. -eală.SCRÂNTEÁLĂ s. 1. v. luxație
. 2. v. entorsă.SCRÂNTEÁLĂ s. v. alienare, alienație, boală, mintală, demență, nebunie, sminteală, smintire, țicneală.scrânteálă s. f., g.-d. art. scrântélii; pl. scrântéli