scorburíre, scorburíri, s.f. (înv. și reg.; despre copaci) scorboroșire, găunoșare.SCORBURÍ vb. v. găunoși.scorburí, pers. 3 sg. scorburéște, vb. IV refl. 1. (înv. și reg.; despre arbori) a se scorboroși, a se găunoșa. 2.
(înv.; despre munți) a se umple de văgăuni, râpe, peșteri. 3. (refl.; reg.; despre tencuială; în forma: scorbura) a se coșcovi.