SCHIMONOSÍRE, schimonosiri, s. f. Acțiunea de a (se) schimonosi și rezultatul ei. [Var.: (reg.) schimosíre s. f.] – V. schimonosi.
SCHIMONOSÍRE s. 1. v. desfigurare. 2. v. grimasă. 3. v. stâlcire.
SCHIMONOSÍRE s. v. capriciu, chef, fando-seală, fantezie, fason, fiță, maimuță-reală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.
schimonosíre s. f., g.-d. art. schimonosírii; pl. schimonosíri
SCHIMONOSÍ, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. Schimonosește cuvintele. 2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, face grimase; p. ext. a face nazuri. [Var.: (reg.) schimosí vb. IV.] – Din ngr. aschimoníso (viit. lui aschimonó).
A SCHIMONOSÍ ~ésc tranz. A prezenta inexact modificând în rău; a deforma. ~ realitatea. ~ limba. /ngr. ashímosa
A SE SCHIMONOSÍ mă ~ésc intranz. A-si schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți. /ngr. ashímosa
SCHIMONOSÍ vb. 1. v. desfigura. 2. v. maimuțări. 3. v. stâlci.
SCHIMONOSÍ vb. v. afecta, fandosi, maimuțări, prosti, sclifosi.
schimonosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimonosésc, imperf. 3 sg. schimonoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. schimonoseáscă