SCHIÁ, schiez, vb. I. Intranz. A aluneca pe zăpadă cu schiurile; a face schi (2). [Pr.: schi-a] – Din fr. skier.SCHIA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „umbră”, „umbros”, „umbrit”. [Pron. schi-a-, var. scia-. / fr. skia, cf. gr. skia].SCHIÁ1 vb. intr. a luneca pe zăpadă cu schiurile, a face schi (2). ( fr. skier)SCHIA2-/SCIA-/SCIADO-/SCIO- elem. „umbră, umbros”, „umbrelă”. ( fr. skia-
, sciado-, scio-, cf. gr. skia, -ados)schiá vb., ind. prez. 1 sg. schiéz, 3 sg. și pl. schiáză (sil. schi-a-), 1 pl. schiém; conj. prez. 3 sg. și pl. schiéze (sil. schi-e-); ger. schiíndA SCHIÁ ~éz intranz. A se da cu schiurile. [Sil. schi-a] /fr. skierschíe, schíi, (reg.) prăjină cu care luntrașul împinge ciobaca (luntrea); drughineață.