SCĂRMĂNĂTÓR, -OÁRE, scărmănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care se îndeletnicește cu scărmănatul1. 2. S. f. Unealtă de scărmănat lâna; darac. – Scărmăna + suf. -ător.
scărmănătór s. m., pl. scărmănătóri
SCĂRMĂNĂTÓR ~oáre ( ~óri , ~oáre ) m. și f. Muncitor specializat în operații de scărmănare a lânii sau a altor materiale fibroase. /a scărmana +suf. ~ător
scărmănătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. scărmănătoárei; pl. scărmănătoáre