SCÂNCITÚRĂ, scâncituri, s. f. Scâncet. – Scânci + suf. -tură.
SCÂNCITÚRĂ s. v. geamăt, scâncet, scâncit, tânguire, vaier, vaiet.
scâncitúră s. f., g.-d. art. scâncitúrii; pl. scâncitúri