SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.
: -ci-e-] – Scâlcia + suf. -ătură.SCÂLCIETÚRĂ s. deformare, strâmbătură. (O ~ la încălțăminte.)scâlcietúră s. f. (sil. –ci-e-), g.-d. art. scâlcietúrii; pl. scâlcietúri