SCĂLÂMBĂIÁT, -Ă, scălâmbăiați, -te, adj. (Pop. și fam.) Strâmb, sucit; schimonosit, deformat, pocit. [Pr.: -bă-iat. – Var.: scălămbăiát, -ă, scălâmbát, -ă adj.] – V. scălâmbăia.SCĂLÂMBĂIÁT adj. v. diform, hidos, hâd, mon-struos, pocit, respingător, schimono-sit, slut, strâmb, urât.SCĂLÂMBĂIÁ, scălâmbăiez, vb. I. Refl. (Pop. și fam.) A se strâmba, a se schimonosi. [Pr.: -bă-ia – Var.: scălămbăiá, scălâmbá, vb. I.] – Din scălâmb.A SCĂLÂMBĂIÁ ~iéz tranz. rar A face să se scălâmbăieze. [Sil. -bă-ia
] /Din scălâmbA SE SCĂLÂMBĂIÁ pers. 3 se ~iáză intranz. pop. (mai ales despre încălțăminte) A-și pierde forma inițială (prin întrebuințarea îndelungată sau neglijentă); a se șonți; a se scâlcia; a se scrombi. /Din scălâmbSCĂLÂMBĂIÁ vb. v. afecta, deforma, desfigura, fandosi, maimuțări, poci, prosti, schimonosi, sclifosi, sluți, strâmba, urâți.scălâmbăiá vb., ind. prez. 1 sg. scălâmbăiéz/scălâmbăi; conj. prez. 3 sg. și pl. scălâmbăiéze/scălâmbăie; ger. scălâmbăínd