SCĂDERE, scăderi, s. f. 1. Acțiunea de a scădea și rezultatul ei; reducere, micșorare, descreștere (a cantităților, a volumului, a proporțiilor). ♦ Una dintre cele patru operații aritmetice fundamentale, prin care se determină diferența dintre două numere, diferență care adunată cu scăzătorul trebuie să dea un număr egal cu descăzutul. 2. Defect, cusur, lipsă, imperfecțiune. ♦ (Înv.) Pierdere, diminuare a valorii. – V. scădea.
SCĂDÉRE s. 1. v. descreștere. 2. v. îngroșare. 3. v. re-ducere. 4. (MAT.) (înv.) scăzământ, substracție, sustragere. (Operația de ~.) 5. v. ieftinire. 6. v. mic-șorare. 7. coborâre. (~ bruscă a temperaturii.) 8. v. atenuare. 9. diminuare, (înv. și pop.) mic-șorare, (fig.) știrbire. (~ a prestigiului cuiva.) 10. v. defect.
SCĂDÉRE s. v. daună, decadență, decădere, decedare, deces, declin, dispariție, lipsă, mizerie, moarte, necaz, neplăcere, ne-voie, pagubă, pieire, pierdere, prăpădire, prejudiciu, răposare, reflux, regres, sărăcie, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, supărare.
Scădere ≠ adunare, creștere, mărire, sporire
scădére s. f., g.-d. art. scădérii; pl. scădéri
SCĂDEÁ, scad, vb. II. 1. Intranz. și tranz. A (se) reduce, a (se) micșora, a (se) diminua, a descrește sau a face să descrească (o cantitate, o valoare, un indice). ◊ Loc. adv. Pe scăzute = în curs de scădere. ♦ Intranz. (Despre intervale de timp) A se scurta. 2. Tranz. (Mat.) A efectua operația de scădere. Scade pe 15 din 28. ♦ A reține o parte dintr-o sumă, înainte de a o achita. 3. Intranz. (Despre obiecte) A-și micșora volumul, a se face mai mic, a se împuțina. ♦ (Despre râuri, mari) A-și împuțina apa (prin evaporare), a-și coborî nivelul, a se retrage de la țărm. ♦ (Despre mâncăruri cu sos, cu zeamă) A-și pierde apa sau o parte din apă prin fierbere; a se îngroșa. 4. Intranz. (Despre procese în desfășurare) A slăbi în intensitate, în tărie; a descrește. ♦ (Despre foc) A se potoli. ♦ (Despre voce, glas) A se coborî. 5. Intranz. (Despre soare, lună) A coborî spre apus, a începe să apună. – Lat. *excadere.
A SCĂDEÁ scad 1. intranz. 1) A deveni mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se micșora; a se reduce; a se împuțina; a descrește; a se diminua. 2) (despre lichide) A pierde din volum la fierbere (prin evaporare). 3) rar (despre aștri) A se lăsa spre orizont; a începe să apună. 2. tranz. (numere) A supune operației de scădere. /lat. excadere
SCĂDÉRE ~i f. 1) v. A SCĂDEA. 2) Micșorare a ceva din punct de vedere cantitativ. ~ea prețurilor. 3) (în opoziție cu adunare) Operație aritmetică prin care dintr-un număr (descăzutul) se scot atâtea unități, câte are altul (scăzătorul), calculându-se diferența dintre ele. ◊ Semnul ~ii minus. 4) fig. Lipsă a unei însușiri fizice sau morale; neajuns; cusur; defect; meteahnă. /v. a scădea
SCĂDEÁ vb. 1. v. descrește. 2. v. micșora. 3. a se îngroșa. (Mâncarea a ~ mult.) 4. v. reduce. 5. v. îm-puțina. 6. (MAT.) (înv.) a deduce, a defalca, a scoate, a subtrahirui, a sustrage. (~ 7 din 10.) 7. v. împuțina. 8. v. ieftini. 9. a lăsa, a micșora, a reduce. (A mai ~ din preț.) 10. a descrește, a se mici, a se micșora, a se reduce, a se scurta. (Toamna, ziua ~, iar noaptea crește.) 11. a coborî. (Temperatura a ~ în mod simțitor.) 12. v. atenua. 13. v. coborî. 14. a micșora, a reduce, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.) 15. v. di-minua.
SCĂDEÁ vb. v. apune, asfinți, chirci, coborî, decădea, degenera, dispărea, închirci, păgubi, pieri, pipernici, pleca, regresa, sfriji, zgârci.
A (se) scădea ≠ a (se) aduna
A scădea ≠ a (se) ridica, a (se) umfla, a (se) urca, a adăuga, a crește, a spori,
scădeá (-ad, -ăzút), vb. – 1. A coborî, a reduce, a diminua, a descrește. – 2. A împuțina. – 3. A descrește luna. – 4. A decădea, a se strica. – 5. A lega, a îngroșa un sos. – 6. A sustrage, a scoate. – 7. A ajunge la scadență. – Mr. scad, scîdzui, scîdeari. Lat. excadĕre (Densusianu, Hlr., 169; Pușcariu 1536; REW 2944), cf. it. scadere, prov. escazer, fr. échoir (v. fr. escheer), v. sp. escaecer, port. esquecer. Ultimul sens este un împrumut modern din it. – Der. scădere, s. f. (reducere, diminuare; sustragere; lipsă, lacună); scăzămînt, s. n. (reducere; rabat, ieftinire); scăzător, s. m. (număr care se scade din altul); descăzut, s. m. (primul termen al unei scăderi). Der. neol. scadență, s. f., din it. scadenza; scadențar, s. n. (registru în care se înscria scadențele).
scădeá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scad, 1 pl. scădém, 2 pl. scădéți; conj. prez. 3 sg. și pl. scádă; imper. 2 sg. scáde; part. scăzút