SAVURÁRE s. f. Acțiunea de a savura și rezultatul ei. – V. savura.
SAVURÁRE s.f. Acțiunea de a savura și rezultatul ei. [ savura].
SAVURÁRE s. degustare, degustație. (~ prăjiturii.)
savuráre s. f., g.-d. art. savurării; pl. savurări
SAVURÁ, savuréz, vb. I. Tranz. A mânca sau bea ceva pe îndelete și cu plăcere, pentru a-i simți bine gustul. ♦ Fig. A se bucura în tihnă de ceva, a se delecta, a se desfăta. – Din fr. savourer.
A SAVURÁ ~éz tranz. 1) (mâncăruri gustoase sau băuturi alese) A mânca sau a bea pe îndelete și cu plăcere (pentru a prelungi senzațiile gustative). 2) fig. (priveliști, întâmplări, știri etc.) A percepe cu o deosebită satisfacție. ~ crepusculul. /fr. savourer
SAVURÁ vb. I. tr. A gusta, a mânca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. ♦ (Fig.) A se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta. [ fr. savourer].
SAVURÁ vb. tr. 1. a gusta, a mânca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. 2. (fig.) a se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta. ( fr. savourer)
SAVURÁ vb. a degusta, (rar) a legumi. (A ~ mâncarea.)
savurá vb., ind. prez. 1 sg. savuréz, 3 sg. și pl. savureáză