SATURÁRE, saturări, s. f. Faptul de a satura. – V. satura.SATURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) satura și rezultatul ei; saturație. [ satura].SATURÁRE s. v. saturație. SATURÁ, saturéz, vb. I. Tranz. A aduce un sistem fizico-chimic sau tehnic în stare de saturație. – Din fr. saturer, lat. saturare.SĂTURÁ, sátur, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) potoli pe deplin foamea sau setea, a (se) îndestula cu mâncare sau cu băutură. ◊ Loc. adv. Pe săturate = în cantitate suficientă pentru potolirea deplină a foamei sau a setei. 2. Fig. A fi sau a face să fie pe deplin mulțumit, satisfăcut (de sau cu ceva). 3. Fig. A fi sau a face să fie sătul, plictisit, dezgustat, scârbit de ceva sau de cineva. – Lat. saturare.SĂTURÁRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) sătura. – V. sătura.A SATURÁ ~éz tranz. (sisteme fizice sau chimice) A aduce în stare de saturație. /fr. saturer, lat. saturareA SĂTURÁ sátur tranz. 1) A face să se sature. 2) pop. (ființe) A face să se lase (de un obicei rău); a dezbăra. /lat. saturareA SE SĂTURÁ mă sátur intranz. 1) A-și potoli pe deplin foamea (sau setea); a deveni sătul. 2) A se simți întru totul satisfăcut; a nu mai avea nevoie. ~ de somn. 3) A fi sătul, plictisit sau dezgustat. ◊ ~ de ceva (sau de cineva) ca de mere acre (sau pădurețe) a fi dezgustat complet de ceva (sau de cineva). ~ până în gât a-i fi lehamite. /lat. saturareSATURÁ vb. I. tr. A aduce un sistem fizico-chimic în stare de saturație. [ fr. saturer, cf. lat. saturare].SATURÁ vb. tr. 1. a aduce un sistem fizico-chimic în stare de saturație. 2. a face să ajungă la saturație. ( fr. saturer, lat. saturare)SĂTURÁ vb. 1. a (se) îndestula, (prin Transilv. și Olt.) a (se) sățui. (I-a ~ cu mâncare.) 2. (reg.) a se îmbucări. (Vitele s-au ~.) 3. (fig.) a (se) lecui, a (se) vindeca. (Lasă că-l ~ eu de prostii.) 4. v. plictisi. 5. v. dezgusta. 6. (Mold., fig.) a se hrăni. (S-a ~ de mizeriile ce i se fac.)SĂTURÁ vb. v. împlini, îndeplini, realiza, satisface.SĂTURÁRE s. (rar) sațietate, (pop.) saț. (Are senzația de ~.)SĂTURÁRE s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.săturá (sátur, săturát), vb. – 1. A satisface, a mulțumi. – 2.
A obosi, a vlăgui. – Mr. satur, săturare, megl. satur, săturari, istr. sotur. Lat. satŭrāre (Pușcariu 1532; REW 7622), cf. napol. satorarę, lom. sagia (Battisti, V, 3347). Este dubletul lui satura, vb., din fr. saturer. – Der. săturător, adj. (care satură); nesăturat, adj. (nesatisfăcut); saturați(un)e, s. f., din fr. saturation. Din rom. provine săs. szêturîn.saturá vb., ind. prez. 1 sg. saturéz, 3 sg. și pl. satureázăsăturá vb., ind. prez. 1 sg. sátur, 3 sg. și pl. sátură; conj. prez. 3 sg. și pl. sáturesăturáre s. f., g.-d. art. săturării; pl. săturări