SÂSÂITÚRĂ, sâsâituri, s. f. Sunet carcteristic scos de șerpi, gâște etc.; sâsâit1. ♦ Sunet rezultat din rostirea repetată a interjecției „ss!” (cu scopul de a obține liniște). [Pr.: -sâ-i-
] – Sâsâi + suf. -tură.SÂSÂITÚRĂ s. 1. v. șuierătură. 2. v. sâsâit.sâsâitúră s. f. (sil. -sâ-i-), g.-d. art. sâsâitúrii; pl. sâsâitúri