SĂRĂDUÍ, sărăduiésc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A împodobi cu săraduri. – Sărad + suf. -ui.
sărăduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăduiésc, imperf. 3 sg. sărăduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. sărăduiáscă