saplaíc, saplaícuri, s.n. (reg.) cauc sau cupă mare de lemn care se folosește la cazanele de țuică și la teascurile de vin.saplaíc (-curi),
s. n. – (Olt.) Polonic de lemn folosit la alambicuri. Sb. saplak (Candrea); legătura cu mag. szapoly „sapă” (Cihac, II, 385) nu este sigură.