SACRILÉGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire. [Var.: (înv.) sacriléj s. n.] – Din fr. sacrilège, lat. sacrilegium.
SACRILÉGIU s.n. Necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt, a unui lucru deosebit de scump. [Pron. -giu, var. sacrilej s.n. / cf. lat. sacrilegium, it. sacrilegio, fr. sacrilège].
SACRILÉGIU s. n. necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt sau deosebit de scump. ( lat. sacrilegium, fr. sacrilège)
SACRILÉGIU s. 1. v. profanare. 2. impietate. (A comis un ~.)
sacrilégiu s. n. (sil. –cri-) [-giu pron. -giu], art. sacrilégiul; pl. sacrilégii, art. sacrilégiile (sil. -gi-i-)
SACRILÉgiU ~i n. Act de profanare a lucrurilor sacre (sau demne de respect); pângărire. [Sil. sa-cri-le-giu] /lat. sacrilegium, fr, sacrilege