SACRIFICÁ, sacrífic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A renunța la ceva sau la cineva pe baza unor considerente care cer ca altceva sau altcineva să aibă întâietate. ♦ Refl. A se devota pentru cineva sau ceva până la jertfirea de sine. 2. Tranz. A ucide animale în scopuri științifice sau utilitare. ♦ (În antichitate) A jertfi ființe, după anumite ritualuri, ca prinos adus divinității. – Din lat. sacrificare, fr. sacrifier.
SACRIFICÁ vb. I. tr. 1. (Ant.) A jertfi, a aduce ca prinos divinității animale (sau chiar oameni). 2. A ucide un animal pentru anumite scopuri științifice sau pentru consumul public. 3. refl. A renunța la ceva sau la cineva în favoarea altcuiva sau pentru a obține ceva. ♦ A se jertfi; a se devota. [P.i. sacrífic, 3,6 -că. / cf. it., lat. sacrificare, fr. sacrifier].
SACRIFICÁ vb. I. tr. 1. (ant.) a jertfi, a aduce ca prinos divinității animale (sau chiar oameni). 2. a ucide un animal pentru scopuri științifice sau pentru consum. II. refl. a renunța la ceva sau la cineva. ◊ a se jertfi; a se devota. ( lat. sacrificare, fr. sacrifier)
SACRIFICÁ vb. 1. a jertfi, (înv.) a comânda, a înjunghia, a pocloni. (A ~ ceva (divinității.) 2. a-și da, a-și jertfi. (Și-a ~ viața pe câmpul de luptă.) 3. a (se) jertfi. (S-a ~ pentru binele omenirii.)
sacrificá vb. (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. sacrífic, 3 sg. și pl. sacrífică; conj. prez. 3 sg. și pl. sacrífice
A SACRIFICÁ sacrífic tranz. 1) (vieți, principii etc.) A ceda benevol, având conștiința unei privațiuni. 2) (animale) A ucide pentru satisfacerea unor necesități. 3) înv. (ființe) A ucide după un anumit ritual ca dar adus divinității; a jertfi. [Sil. sa-cri-] /lat. sacrificare, fr. sacrifier
A SE SACRIFICÁ mă sacrífic intranz. 1) A manifesta abnegație, jertfire de sine; a se jertfi. 2) A se deda cu prețul propriului sacrificiu; a se devota fără rezerve. /lat. sacrificare, fr. sacrifier