SĂCĂLÁȘ, săcălașuri, s. n. Tun mic, primitiv, cu tragere directă. [Var.: săcălúș, țăcăláș s. n.] – Din magh. szakallás.
SĂCĂLÁȘ (SĂCĂLÚȘ) (‹ magh.) s. n. (În Ev. med. la români) Tun mic cu tragere directă.