ROTOCOLÍT, -Ă, rotocoliți, -te, adj. (Rar) În formă de cerc; circular. [Var.: rotocolát, -ă, rotogolát, -ă adj.] – V. rotocoli.ROTOCOLÍT adj. v. circular, rotund.ROTOCOLÍ, rotocolésc, vb. IV. Refl. (Rar) A se roti. – Din rotocol.A ROTOCOLÍ ~ésc tranz. A face să se rotocolească. /Din rotocol A SE ROTOCOLI mă ~ésc
intranz. rar 1) A face rotocoale; a descrie mișcări circu-lare; a se roti. 2) A se face rotocol. /Din rotocol ROTOCOLÍ vb. v. învârti, răsuci, roti, rula, suci.rotocolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotocolésc, imperf. 3 sg. rotocoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. rotocoleáscă