ROȘĂȚEÁ, roșățele, s. f. Plantă erbacee cu tulpina cilindrică dreaptă, cu flori dispuse într-o umbelă terminală (Botumus umbellatus). – De la roșu.ROȘĂȚEÁ s. (BOT.; Butomus umbellatus) (reg.) ghiocel, păpurică, crin-de-apă, crin-de-baltă, fânul-cămilei, fânul-câinelui, garoafă-de-apă, micșunea-de-baltă, micșuneaua-apei, papură-de-ro-gojină, pipirig-înflorit.
roșățeá s. f., g.-d. art. roșățélei; pl. roșățéle