ROMÂNIZÁRE, românizări, s. f. Acțiunea de a româniza și rezultatul ei. – V. româniza.românizáre s. f., g.-d. art. românizării; pl. românizăriROMÂNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.A ROMÂNIZÁ ~éz tranz. A face să se românizeze. /român
+ suf. ~izaA SE ROMÂNIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile românilor; a deveni asemănător cu românii. /român + suf. ~izaROMÂNIZÁ vb. tr. (despre cuvinte, expresii străine) a da un caracter românesc. ( român + -iza) ROMÂNIZÁ vb. (înv. și reg.) a (se) români.românizá vb., ind. prez. 1 sg. românizéz, 3 sg. și pl. românizeáză